CONTACT: 0728 122951 / 0747 659799
Link-uri utile

HOME » Articole » Povesti de viata

Romanul care a renuntat la o cariera de vis si s-a dus sa mediteze in India. Povestea lui Sega


In 2008, Octavian Segarceanu (Sega) lucra in cea mai ravnita industrie de atunci pentru tineri, publicitatea. In 11 ani de zile, trecuse de la pozitia de copywriter la cea de Group Creative Director la McCann Erickson Romania si la cea de regizor de spoturi publicitare.

Pe masura ce anii au trecut, si-a dat insa seama ca publicitatea era de fapt un drog de care devenise dependent. Si-a dat seama ca traia intr-o "imensa minicuna", ca in tot acest timp confundase efemerul cu eternul. Asa ca a decis sa renunte la functia pe care o avea la McCann Erickson si sa calatoreasca in India.


Planuise initial sa stea acolo doar trei luni, insa nu s-a putut multumi cu atat. A calatorit ulterior in Nepal, la locul nasterii lui Buddha, in Coreea de Sud, in Thailanda si din nou in India.

A hotarat sa scrie o carte despre experienta sa asiatica, partial pentru a o intelege mai bine, partial impins de la spate de prietenii sai,  iar romanul care a rezultat a fost publicat de Editura Humanitas: "Un roman de aventuri spirituale in India". Va fi lansat la Bookfest (standul Humanitas), sambata, 2 iunie, incepand cu ora 19:30.

Intr-un interviu acordat Realitatea.net, Sega a vorbit despre aventurile spirituale pe care le-a trait:

R: De ce ai renuntat la o cariera de succes intr-o industrie extrem de in voga pe atunci (2008) si ai ales sa calatoresti in Asia? Iti facusesi pe atunci un plan despre cat urma sa dureze calatoria?

S: Adevarul e ca nu mai aveam unde sa ma ascund. Nu mai gaseam cu ce sa ma pacalesc ca sunt in regula. Nu mai functiona nici un subterfugiu. Din reflex, cautam sa ma agat de lucrurile exterioare pentru ca mi-era frica sa privesc inauntru. Eram plin de realizari, dar gol pe dinauntru... Treptat, nu am mai gasit de ce sa ma agat. Toate cedau sub greutatea mea, caci greutatea mea crescuse de-a lungul anilor... M-am prabusit in gol. Si ma ingrozea faptul ca nu vedeam capatul...

Nu am ales Asia asa, inchizand ochii si punand degetul pe harta... Am plecat spre India dupa ce m-am perpelit indelung. Nu imi venea sa fac deloc pasul, dupa ce calugarii de pe Muntele Athos mi-au spus ca India e tara Diavolului si ca un crestin nu are ce cauta acolo... Cu toate spaimele crestinesti in cap, dus am fost. Simteam ca trebuie sa ajung acolo, la Pune, in Parcul Koregaon nr. 17, in ashramul lui Osho, fie ce-o fi... Descoperisem o carte intr-o librarie, Cartea despre EGO. De la primele pagini, m-am dat seama ca era cartea despre mine. Am simtit ca trebuie sa ajung neaparat acolo, in locul unde s-a plamadit cartea aceea despre mine.

Planul meu era sa stau acolo doar 3 luni, cat dura Programul Work as Meditation la care ma inscrisesem. La sfarsitul programului, vazand ca nu mi-am pierdut inca mintile (de tot) si ca diavolii indieni nu mi-au intrat sub piele (deloc), am hotarat sa imi fortez norocul si sa mai ramin prin zona, asa ca am impins data de intoarcere la un an de la plecare, m-am suit in primul avion low cost si am zburat in Nepal, sa imi prelungesc viza pentru India.

R: Descrie-mi, te rog, pe scurt, care a fost traseul tau, de atunci pana in prezent. Cat a durat calatoria ta?

S: 3 luni la Osho International Meditation Resort, in Pune; 1 luna si jumatate in Nepal, de la Kathmandu in jungla, din jungla la poalele Annapurnei, de la poalele Annapurnei la un curs de meditatie intensiva in izolare, de la cursul de meditatie la Lumbini, locul nasterii lui Buddha, de la Lumbini pe carari de munte cu un ghid local nebun, fratele nepalez al lui Zorba, grecul; 4 luni inapoi in India, de la nord la sud, trecand prin Dharamsala (unde sta Dalai Lama), Rishikesh (the World Capital of Yoga), Varanasi (orasul sfant, unde Gangele are gust de cenusa), Bodh Gaya (unde Siddhartha Gautama s-a descoperit Buddha), Goa (unde am cunoscut iubirea care avea sa ma duca in Coreea de Sud), Puttaparthi (oraselul lui Sai Baba), Kerala (patria mirodeniilor), Kanyakumari (cel mai sudic punct al Indiei, unde soarele rasare din Oceanul Indian si apune in Marea Arabiei); 2 luni in Coreea de Sud (tara diminetilor mele linistite); 1 luna si jumatate in Thailanda, de la nord la sud, din Chiang Mai pana la Bangkok, de la Bangkok pana in Krabi, din Krabi pana in Koh Samui. inapoi in India, la Calcutta, de unde am luat un avion spre Mumbai, de unde am luat alt avion spre Romania. Asa a trecut un an. Pe scurt.

Din nefericire, aveam sa constat ca plecasem spre India bou si ma intorsesem vaca, nicidecum una sfanta, ci una confuza, cu burta plina de tot felul de lucruri nerumegate. Au urmat cateva luni chinuitoare, caci ma simteam pe nicaieri, nu imi mai gaseam locul. L-am gasit abia cand m-am asezat sa rumeg si sa scriu, sa-mi povestesc mie insumi despre mine insumi... Am continuat sa fac asta pana astazi, in izolare aproape totala. Cam asa mi-am petrecut astia 3 ani, de cand m-am intors. Tot pe scurt.

Calatoria nu s-a incheiat, e abia la inceput.

R: Care a fost primul lucru care te-a impresionat in India? Dar in Nepal? Cu ce difera cel mai mult lumea lor de lumea noastra?

S: Mirosul a fost primul lucru care m-a impresionat cand am ajuns in India. I-am si dedicat un capitol.

Inainte sa aterizez in Nepal, la Kathmandu am avut impresia ca zbor deasupra Bunlocului si ca ma apropii de Brasov. Probabil eram cam nauc, tocmai vazusem Everestul strapungand norii in zare... La Kathmandu m-a impresionat poluarea, dar "impresionat" e un eufemism. Am facut primii pasi in Kathmandu ca intr-o camera de gazare.

Diferentele intre cele doua lumi sunt atat de mari cat sa-ti dai seama ca toti suntem la fel dupa ce racai suprafata, care te poate fascina sau oripila, dupa caz... Cu cat calatoresti mai mult, cu atat vezi mai bine asta.

R: Cum te-a schimbat meditatia? E o experienta de care au sanse sa se bucure toti sau trebuie sa ai o alcatuire speciala ca sa culegi roadele spirituale din ea?

S: Meditatia m-a intors cu fata de la minciuna la adevar, chiar daca adevarul nu a fost placut... M-a intors de la halucinatie la realitate. De la agresivitate la blandete. De la pofta la echilibru. De la respingere la acceptare. Meditatia m-a intors pe dos, ce sa mai discutam.

Pentru meditatie nu iti trebuie nici alcatuire speciala, nici echipament special. Ceva special insa tot iti trebuie: sinceritate. Esti dispus sa fii sincer cu tine, cu orice pret, pana la capat? Caci nu exista cale de intoarcere si de ascuns nu te vei mai putea ascunde nici in gaura de sarpe.

R: Unde locuiesti acum si ce planuri de viitor ai? Am vazut ca te-ai casatorit intre timp, felicitari! Poti sa ne dai detalii legate de cum ai cunoscut-o pe sotia ta si de nunta?

S: Incerc sa locuiesc in mine insumi si cateodata chiar reusesc. in rest, stau in Bucuresti, langa Circ. Cand nu stau in casa, ma gasesti in Parcul Circului. De insurat, m-am insurat anul trecut, in aprilie. Ea e din Mongolia, dar ne-am cunoscut aici... Nu imi plac nuntile, a fost o ceremonie intima, scurta si vesela.

R: Ca sa abordam si partea meschina a aventurilor spirituale: din ce ai trait pe perioada calatoriilor tale? Cu ce te ocupi acum?

S: Inainte sa plec, mi-am vindut masina. Un superb Jeep Cherokee din 2002, albastru metalizat. L-am cheltuit pe tot, pana la ultima roata.

Ma ocup cu scrisul. Am inceput sa scriu in octombrie 2009 si mi-am inchipuit ca o sa termin pana la primavara. Au trecut trei primaveri de atunci si inca nu am terminat. Scriu in continuare, romanul de aventuri spirituale in India publicat la Humanitas reprezinta abia primul volum. Mai urmeaza doua, unul "in Nepal", celalalt "inapoi in India".

R: Cand si de ce te-ai decis sa scrii o carte despre experientele tale?

S: Am raspuns partial mai sus. Nu a fost o decizie, ci sentimentul ca nu am incotro. Simteam ca trebuie sa ma povestesc pe mine mie insumi, ca sa inteleg unde ajunsesem, daca ajunsesem undeva... Totusi, nu m-am apucat de scris decat impins de la spate, de niste prieteni buni. Ei m-au incurajat, caci nu indrazneam sa ma incumet la un asemenea drum... A fost greu pana am trecut de primele pagini, dupa aceea am simtit ca din mine se naste o entitate vie, cu atat mai vie, cu cat eram mai sincer. Curand aveam sa-mi aud vocea, treptat aveam sa descopar ca nu m-am ratacit... si am scris departe de lume, in singuratate.

R: Spune-mi te rog mai mult despre carte, un roman despre aventuri spirituale. Ce se ascunde de fapt in spatele titulaturii acesteia oarecum oximoronice? E un jurnal de calatorie/ roman de dragoste/ calatorie initiatica?

S: E atat de greu sa vorbesti despre propria ta carte... Consider ca am spus acolo totul, atat cat am putut... "Namaste" nu e o carte cu ascunzisuri, totul e la vedere. E un exercitiu de sinceritate, o incercare de demistificare... E atat de tentant sa mistifici, mai ales cand te intorci de departe, e atat de ispititor sa spui povesti marinaresti... Dar nu, "Namaste" nu e manualul micului iluminat. Nici un tratat de spiritualitate nu e, ci un palpitant "roman de aventuri", unde aventurile sunt spirituale. Sega - personajul principal - e un aventurier, un cautator, un ratacitor, un bajbaitor, un calca in strachini. Un est-european confuz, lipsit de repere reale care isi ia inima in dinti si pleaca pana la capatul pamantului sa afle cine sau ce naiba e cu adevarat. Afla pana la urma? Gaseste ce cauta sau cu totul altceva?

Experientele de care am avut parte acolo parca ma asteptau de mult si parca eu asteptam de mult sa le traiesc. A fost un an initiatic, intr-adevar. Am plecat copil si m-am intors tot copil, dar macar mai constient de asta :)

R: In opinia ta, care sunt cele mai importante lucruri in viata? Crezi ca fericirea este posibila? Cum poate fi atinsa ea?

S: Fericirea este o stare launtrica, nu ceva din exteriorul nostru care trebuie apucat. Aceasta stare nu vine din acumulari, ci din renuntari. Nu din minciuna, ci din sinceritate. Nu din ura, ci din blandete. Nu din pofta, ci din echilibru. Cand invatam sa renuntam si sa nu ne mai cramponam, cand incetam sa ne mai mintim si sa ne mai ascundem, cand ne punem poftele-n cui ca pe niste haine vechi, de iarna, cand descoperim ca putem fi si blanzi (in primul rand cu noi insine), fericirea, ca si iubirea, se manifesta natural si spontan.

Cele mai importante lucruri in viata nu se gasesc in afara ta, ci in interiorul tau. Cel mai important este sa vezi lucrurile asa cum sunt in realitate, nu cum ti se par, nu cum iti inchipui tu ca sunt, nu cum ai vrea tu sa fie. Si nu ai cum sa vezi asta daca traiesti pe pilot automat, pentru ca asta e rolul pilotului automat - sa conduca el in timp ce tu dormi. E, intr-adevar, infricosator atunci cand decuplezi pilotul automat, pentru ca abia atunci constati ca nu stii ce sa faci cu mansa, dar nu iti face griji. Inveti in timp ce te prabusesti.

Sursa: realitatea.net

comentarii Adauga un comentariu
Scrie comentariul in casuta de mai jos:

Numele tau (optional)

Optional, ai posibilitatea sa atasezi maxim cinci fisiere la acest comentariu (format: .doc, .xls, .pdf, .jpg, .png, .gif, .bmp):
1.
2.
3.
4.
5.